"chestia" care ne mănâncă timpul


Acum ceva vreme am aflat că trăim într-o lume mică. Atât de mică încât între oricare două persoane de pe planetă putem găsi alte 5 care se cunosc între ele, în așa fel încât să poți conecta cele două persoane de la capătul lanțului de cunoștințe. S-au făcut chiar experimente în acest sens și s-a ajuns la această concluzie.

Ei și? Asta înseamnă că Osama bin Laden era la 6 grade distanță de mine, dar cu toate astea, o întreagă armată americană l-a căutat timp de 10 ani.


Facebook vine acum să schimbe această idee, în urma unui studiu efectuat de o echipă de cercetători care au luat graful de conexiuni din Facebook și l-au analizat. Cifra ieșită e cu totul alta decât ce ne-am fi așteptat: în medie, sunt 3.74 grade de separație între oricare două persoane care au cont în Facebook, ceea ce corespunde unei distanțe de 4.74 noduri.

Felul în care oamenii se conectează între ei, felul în care interacționează tind să întărească ideea că Facebook este o rețea socială în adevăratul sens al cuvântului: este flexibilă și extinsă la nivel global, dar totodată rigidă și compactă la nivel local.

Facebook social network is at once both global and local. It connects people who are far apart, but also has the dense local structure we see in small communities.
[Facebook Data Team]

Cum se traduce asta în termeni de marketing? Simplu: viralitatea trebuie reînțeleasă la un alt nivel, la care agentul de diseminare este fiecare persoană, dar timpul pe care îl alocă unui element cu potențial viral scade dramatic, datorită avalanșei continue de informații.

Ce înseamnă pentru specialiștii de relații publice? Și mai simplu: dacă nu ești acolo [în Rețea], atunci trebuie să îți faci un plan rapid ca să fii. Nu mai funcționează ideea că dacă într-o pădure cade un copac fără să îl audă nimeni, nu face vreun zgomot. Crizele de imagine a unei organizații trebuie contracarate imediat ce apar pentru a nu dăuna altor piese din puzzle-ul organizațional.

 Google Analytics a anunțat că începând cu 19 Octombrie 2011  au devenit disponibile noi instrumente de analiză a traficului: Visitors Flow si Goal Flow . Deși nu sunt disponibile pentru toate conturile, update-ul fiind ceva mai lung, pe unul dintre conturi am apucat să îmi fac o impresie despre cum funcționează noile facilități.

Instrumentul înglobează mai multe idei împrăștiate prin diverse secțiuni ale Google Analytics: Site Content / Pages (Navigation Summary) & Drilldown, Landing Pages, Funnel Visualisation etc. Ce aduce nou acest instrument este modalitatea foarte intuitivă de a vizualiza de unde vin vizitatorii și care le sunt traseele prin site.

În plus, pe lângă aceste lucruri, rafinarea elementelor după care se face analiza (pe segmente, pe metrici) permite o identificare foarte precisă a unor ”dopuri” la care nici nu v-ați fi gândit vreodată. O rată prea mare de drop off poate semnala un punct nevralgic al site-ului care trebuie corectat cât se poate de repede.

Visitors Flow este un instrument extrem de util în mâna designerilor de User Experience și un ajutor de neprețuit pentru a optimiza magazin online.

Goal Flow, pe de altă parte, permite magazinelor online care au deja definite Goals (ținte de atins) să analizeze vizual fluxul care duce la conversie (adesea asociat cu tranzacțiile de e-commerce) pe un grafic intuitiv, oferind aceleași posibilități de rafinare ca și în cazul Visitors Flow.

Deși aparent seamănă cu Goal Funnel (Pâlnia de conversie), modul în care pot fi analizate aceste date este strict orientat spre optimizarea fluxului, eliminând ”zgomotul” produs de ieșirile din flux.

Un aspect foarte interesant care poate fi remarcat prin intermediul Goal Flow este felul în care, odată intrați în fluxul de plasare a unei comenzi, vizitatorii aleg să se întoarcă la pași anteriori sau chiar să sară peste anumiți pași. Elementele care apar în flux pot indica probleme de optimizare a fluxurilor din site și devin indicatori preciși pentru gradul de optimizare al unui flux.

Prin utilizarea Goal Flow ajungi să îți înțelegi vizitatorii site-ului atunci când, frustrați, te sună să îți plaseze o comandă telefonic.

Dacă aveți un magazin online, dacă doriți să vă cunoașteți vizitatorii și potențialii clienți, dați un ochi prin aceste două instrumente imediat ce devin disponibile în contul de Google Analytics. S-ar putea să urmeze o ședință lungă cu echipa de dezvoltare.

Cei care aveți un ”sait de prezentare” sau (dacă ați plătit bani grei fără să știți pe ce!) un ”onlain șop” știți despre ce urmează să vorbesc. Sunt convins că fiecare dintre voi aveți câte o persoană sau o firmă sau orice formă de asociere pe care o numiți ”băieții de la server”. Întotdeauna ei sunt ”băieții”, ei ”știu” cum e treaba cu ”servăru’”…

Postarea asta e dedicată pentru ei. E un pahar de vin tulburel… pentru ”băieții mei de la server”.

Am tot primit întrebări din diverse locuri și mulți s-au întrebat de ce am ales să îmi găzduiesc site-urile cu o companie din Iași. Răspunsul e simplu: o întâmplare fericită la o conferință despre social media. Dar mai contează de unde e firma dacă afacerile se fac prin Internet și se adresează Internetului?

Am decis să îmi părăsesc vechiul serviciu de hosting și să merg cu HostIS pentru promisiunea unui serviciu premium. Și asta am primit. Și asta primesc.

Colaborarea cu HostIS înseamnă siguranța că aplicațiile clienților mei au scalabilitatea de care au nevoie asigurată, indiferent de nevoile acestora.

Am trecut prin multe cu ”băieții de la servăr”, bune, rele, spam și spike-uri de trafic. Dar de fiecare dată am avut suportul lor instant. Uneori, chiar enervant de repede se întâmplau unele lucruri. Obișnuit să ridic telefonul și să urlu pentru o problemă când intervenea, am rămas uimit când primeam telefoane înainte ca o problemă să apară. ["Minority Report" much?]

În relația client-furnizor de cele mai multe ori ai impresia că ești jefuit. Ceea ce HostIS mi-a oferit a fost posibilitatea de a avea un hosting de calitate, consiliere în ceea ce privește extinderea, un serviciu de asistență clienți extrem de prompt și foarte bine pregătit. Într-un singur cuvânt: partener.

Întotdeauna am considerat că dacă vrei un serviciu premium, nu trebuie să te bazezi pe zecile de mii de cuvinte scoase de ”fetele de la marketing”, pentru că niciodată nu îți vor oferi o imagine reală asupra ceea ce ai tu de fapt nevoie. Încearcă-i pe ”băieții mei de la servăr”. S-ar putea să rămâi surprins: chiar știu ce fac și știu să îți explice pe limba ta.

Pentru că ieri a fost o zi atât de morocănoasă, am decis că cel mai bine e să ne afundăm între scule și unelte bucătărești. Inspirația a venit cum nu se poate mai promptă, după ce Edith Frâncu a postat pe blogul el rețeta de Caponata siciliană.

Așa încât am purces la drum, spre piață, mai decis ca niciodată să aplic ce-am învățat din marele Internet. După o jumătate de oră în care m-am negociat cu ”tanti Mara”, venită din Adunații Copăceni să își vândă vinetele, victorios și încărcat cu tot soiul de legume, precum ”Rod Bogat” (statuia copilăriei mele), purced spre casă.

Trei ore mai târziu? Tapenade cu capere și Caponata siciliană. O infuzie dubioasă de arome mediteraneene în bucătăria mea.

Enjoy!

“Believing that the dots will connect down the road will give you the confidence to follow your heart…”


 

 

De câteva zile becul de iluminat public din fața geamului meu flicăre mai ceva decât un stroboscop într-un club. Și poate că n-ar fi nicio problemă dacă aș vrea să mă simt într-un club. Dar, acasă prefer să dorm, nu să îmi flicăre girofarul în fața geamului. Mi-este de ajuns că aproape săptămânal vine Salvarea SMURD în miez de noapte, pentru că mai are palpitații vreo vecină trecută de vârsta pensionării înainte de Revoluție.

Așa că, înarmat cu răbdare și tutun, în această preaminunată seară de sâmbătă, iau problema în mână și telefonul în cealaltă și decid să fac ceva pentru rezolvarea ei.
Primul lucru pe care îl accesez… evident Google!
Dispecerate, și legi și forumuri. Niciunul care să aibă vreo vagă legătură cu Bucureștiul.

Redefinim căutarea. Primăria Sector 3 București îmi spune că există un dispecerat local unde mă pot adresa non-stop.

Măi să fie! Uimit și pe jumătate neîncrezător, sun. Prompt ca un call-center, îmi răspunde un domn, se prezintă politicos și îmi oferă o listă întreagă de numere unde mă pot adresa pentru problema mea specifică. Pentru iluminatul public stradal trebuie să mă adresez Luxten și îmi oferă un o listă impresionantă de numere de telefon: de la centrală, de la dispecerat, un număr scurt… Surprins și cu gura pe jumătate căscată, îi  mulțumesc și îi doresc un weekend plăcut în continuare, deși săracul om era la datorie!

Îmi păstrez doza de neîncredere și sun la Luxten. La fel de prompt, la fel de politicos, îmi răspunde o doamnă. Îi povestesc cum stă treaba cu girofarul. Chicotește și ea, îmi spune că în cel mai scurt timp colegii vor sosi pentru a remedia problema, dar să nu îi aștept pentru că de regulă vin noaptea. De parcă i-aș fi chemat pentru becul din casă și să îi aștept cu bere! Îmi oferă și un număr de înregistrare a sesizării mele și mă asigură încă o dată că problema se va rezolva rapid și voi dormi liniștit.

Sunt surprins. Mi se pare normal tot ce am făcut, tot ce mi s-a spus, tot ce s-a întâmplat. Sunt surprins de normalitate. Iar pentru asta trebuia să îmi fileze lampa… din fața blocului!

Periodic, ca orice bucureștean cu tradiție și aere, merg în weekend la hyper-market pentru aprovizionarea frigiderului, congelatorului, debaralei și altor lăcașuri ascunse ale casei. De fiecare dată îmi rezerv 3-4 ore pentru acest ritual al cumpărăturilor, pentru că de fiecare dată plec cu o listă și mă întorc acasă cu un bon care nu are nicio legătură cu nevoile pe care le-am trecut în listă.

Dat fiind că rămăsesem în pom și pomul în aer cu aprovizionarea, am cumpărat un sac mare de detergent de rufe Dero (nu comentați alegerea mărcii, s-a bazat pur și simplu pe parfum!). Și Cocolino. Și înălbitor Vanish. Și alte câteva.

Nici măcar un moment nu am dat importanță ambalajului, ci doar mărcii alese ca să o pot recunoaște pe ambalaj.

Niciun moment din cele 4 ore câte am stat în hyper-market nu am sesizat banderola mare și verde de pe punga de detergent. Ajung acasă, despachetez, așez lucrurile la locurile lor. În continuare… orbit total. Desfac punga de detergent, o răstorn în recipientul pe care îl folosesc de regulă. Printre flori de balsam și alte bobițe colorate de detergent, în cutia curge și o cartelă. Stop joc! Să verificăm: o cartelă roz cu verde pe care sunt scrise cu caractere de-o șchioapă ”400 minute în rețelele Cosmote și Romtelecom, 400 sms-uri în rețeaua Cosmote, 40 MB trafic de Internet pe mobil”. Realizez că nu am ce să fac cu ea, pentru că nu sunt utilizator al niciunei cartele Cosmote, o pun deoparte și continui liniștit alimentarea recipientului cu detergent. Abia în acest moment remarc și eu că există o banderolă mare și verde agățată ostentativ pe punga de detergent. Mă minunez de mine și îmi continui treaba. Acum minunata cartelă zace aruncată într-un sertar.

Morala: Trăim într-o economie de consum. De hyper-consum uneori. Consumăm din ce în ce mai mult și adesea fără să ne dăm seama. Din cauza asta departamentele de marketing sunt atât de ocupate să creeze campanii care să ne împingă pe gât tot soiul de produse, pe care uneori nici nu le mai băgăm de seamă că există și ele acolo. Această tactică de cross-marketing de tip push/stuffing marketing ajunge să ne cauzeze echivalentul banner-blindness-ului din Internet marketing. Devenim atât de orbi încât eficiența campaniilor cross-marketing tinde către zero.

 

Cine s-a trezit de dimineață… departe n-a ajuns! Asta e sigur, mai ales dacă primul lucru pe care l-a făcut a fost să deschidă Facebook. Cafeaua și ”noul Facebook” a dat bătăi de cap până și celor care credeau că stăpânesc această platformă.

Ultimele zile au însemnat un val de facilități noi pe Facebook, aproape trase la indigo după concurentul Google+. Începând cu modificările radicale aduse setărilor de privacy până la listele de prieteni și împărțirea în News Ticker și Top Stories. 

Modificările aduse platformei au generat pe întreg mapamondul reacții variate, însă confuzia din ochii utilizatorilor la prima oră a dimineții… e neprețuită. Iar surprizele nu se termină aici, pentru că pe 22 Septembrie (adică mâine!) la conferința F8, gura târgului spune că ne așteaptă noi schimbări în Facebook:

  • butonul LIKE va primi frățiori în variante ”read” (citit), ”watched” (vizionat), ”listened” (ascultat). Pe viitor se intenționează să se introducă și butonul ”wanted” (dorit). Cu atâtea butoane la dispoziție, credeți că ne va fi mai ușor să socializăm pe Facebook?
  • pagina de profil este așteptată să primească un lift-up și integrare cu servicii ale unor companii media.
  • Speculațiile includ și Yahoo, al cărui rol în Facebook ar urma să fie dezvăluit la conferință.

Modificările foarte rapide ale platformei au ca motiv și încercarea de a contracara atacul Google+ care în mai puțin de trei luni a atins 25 de milioane de utilizatori, o cifră care este însă departe de numărul de 750 de milioane de utilizatori pe care îl are Facebook.

Până când lucrurile se vor așeza, vă sugerez să o luați calm. O supradoză de calm!

Australia a decis să legifereze pe pașapoarte existența celui de-al treilea gen: nedefinit. De aici încolo calea e deschisă spre al patrulea, al cincilea și tot așa…

Măsura pare aproape naturală, dar problema apare în momentul în care acest ”gen” trebuie recunoscut și de alte state. Cum să călătorești într-o altă țară când pe pașaportul tău scrie ”X” ?

Clar asta mă duce cu gândul la celebrul mit al dungii roșii pe buletin.

Bine ați venit într-o lume nebună-nebună!  Prăjiturelele sunt gratis și au conținut ridicat de Xanax!